TARNONUL

Tarhnonul, cu denumirea sa ştiinţifică de Artemisia dracunculus este cunoscut şi sub numele popular de tarcăn şi înseamnă dragon mic întrucât planta ajută la tratarea muşcăturilor veninoase de şarpe. Tarhonul este o plantă perenă de la care se utilizează în special frunzele şi vârfurile ramurilor.

Este un condiment extrem de răspândit şi utilizat în special în bucătăria asiatică. Originea sa se regăseşte în Mongolia şi Siberia. În Europa a pătruns în secolul al XVI-lea şi se găseşte în două varietăţi, tarhonul franţuzesc şi cel rusesc, cel din urmă fiind considerat mai puţin parfumat.

În Europa, tarhonul este folosit în special în partea sudică, cu precădere în Franţa, unde este cunoscut ca un ingredient de bază ce intră în alcătuirea celebrelor herbes de Provence, fines herbes şi bouquet garni. Ingredientul este folosit în special în stare proaspătă.
În Italia se utilizează pentru prepararea salsei tonnata care este un sos de ton.
Ingredientul mai este întâlnit şi în Malta fiind specific sosului maltez care are o aromă de fructe specială datorită sucului şi coajei rase de portocală, îmbunătăţită cu nucşoară. Sosul se utilizează în special pentru prepararea sparanghelui, dar pentru fructele de mare.

Ca toate plantele cu utilizări culinare, tarhonul este utilizat şi ca remediu natural în medicina populară. În acest sens este cunoscut ceaiul din tulpini şi frunze de tarhon care se foloseşte în special în tratarea bolilor de rinichi. Tarhonul este un stimulent al secreeţiilor gastrice, de aceea este folosit şi în tratarea unor afecţiuni hepatice şi renale. Tarhonul se mai utilizează şi în tratarea bronşitelor şi în ameliorarea durerilor de dinţi.

Utilizăti culinare:

• se foloseşte pentru condimentarea mâncărurilor pe bază de pui, peşte, fructe de mare, brânză, orez,  brânză, ouă, dar şi diverse sosuri, în special cele pe bază de muştar, fiind bogat în vitaminele A şi C, dar şi în săruri minerale şi iod;
• se utilizează pentru aromatizarea pastei de muştar alb;
• are o aromă foarte puternică care poate domina alte arome, de aceea se adaugă în cantităţi mici, recomandat la finalul preparării;
• dacă se utilizează în exces, tarhnonul poate da mâncării un gust amărui;
• înlocuieşte cu succes sarea şi piperul, dar şi oţetul, fiind util în special persoanelor care nu au voie să consume aceste ingrediente;
• se mai poate folosi şi la pregătirea murăturilor;
• oţetul de tarhno este foarte răspândit în prepararea salatelor;
• tarhonul proaspăt este recomandat să se pătreze la frigider pentru 4-5 zile într-un recipient care să permită pătrunderea aerului, iar cel uscat este recomandat să fie păstrat în loc rece şi uscat.

PLĂCINTE CU BRÂNZĂ DULCE

Ingrediente necesare:

* pentru aluat:

   - 500 g făină de grâu;

   - două ouă;

   - 4 linguri de zahăr;

   - un pliculeţ zahăr vanilat;

   - 50 g drojdie;

   - 200 mL lapte acru;

   - 30 g unt;

* pentru compoziţie:

   - 500 g brânză dulce;

   - două ouă;

   - trei plicuri zahăr vanilat;

   - esenţe: rom, vanilie, lămâie.

* ne mai trebuie încă un ou cu care vom unge plăcintele înainte de a le băga la cuptor şi zahăr pudră sau miere de albine şi miez de nucă pentru a le finaliza.

Mod de preparare:

1. pentru ALUAT:

    * se pune drojdia într-un bol şi se freacă cu zahărul, după care se adaugă 100 mL lapte acru călduţ, 100 g făină cernută. Se lasă pentru 10 minute la dospit.

     

    * între timp se pune la încălzit laptele acru rămas şi se adaugă şi untul ca să se topească. Separat se bat ouăle într-un vas şi se adaugă în bolul cu drojdia dospită. Peste aceastea se adaugă untul topit şi laptele acru cald. Făina se adaugă treptat în bol şi se frământă până ne iese un aluat care nu se prinde de mâini, dar nici să fie prea vârtos.

    * se lasă la dospit pentru o oră.

2. pentru COMPOZIŢIE:

    * peste brânză se adaugă cele două ouă, zahărul vanilat şi esenţele şi se amestecă până când se formează o pastă omogenă:

     * după ce aluatul a dospit se întinde într-o foaie mare şi se tare sub forma de dreptunghiuri sau cercuri sau se taie mai întâi aluatul şi se se întinde fiecare bucată individual. Noi am optat pentru ultima variantă:

     * peste fiecare bucăţică de aluat se pune compoziţia de brânză dulce şi se împăturesc:

 

     * se pun în tava de copt unde am pus în prealabil o foaie de copt:

     * se ung cu oul bătut şi se pun în cuptorul preîncălzit pentru 20 de minute la o temperatură de 150 grade unde se lasă pentru 30-40 de minute la temperatura de 180 grade până se rumenesc:

     * se scot din cuptor şi se presară cu zahăr pudră sau cu miere de albine şi nucă măcinată. Noi jumătate le-am pudrat cu zahăr şi jumătate le-am făcut cu miere şi nucă. Sunt foarte bune în special cele cu miere şi nucă!

OREGANO

Oregano, numit de botanişti Origanium vulgare este o plantă specifică bazinului mediteranean, dar creşte şi în India şi Orientul Mijlociu. Se prezintă sub forma unui arbust ierbos care ajunge până la 60 cm înalţime şi are mai multe frunze oval ascuţite cu dimensiuni de 12-25 mm.

Gustul este uşor înţepător, dulceag şi cu un miros plăcut şi intens. Condimentul conţine carvacrol, o subsţanţă care, conform cercetătorilor americani are efecte benefice asupra organismului prin efectul distrugător pe care îl are asupra celulelor canceroase de la nivelul prostatei. De asemenea, oregano prezintă şi proprietăţi antibacteriene şi antiinflamatorii.

De la oregano se folosesc frunzele proaspete care însă nu sunt foarte aromate, de aceea este necesar să fie uscate pentru o aromă mai intensă.

Utilizări culinare

Oregano se utilizează cu precădere în bucătăria italiană unde intră în componenţa sosurilor de paste şi pizza, dar şi în bucătaria grecească unde se întâlneşte în preparate precum salata grecească sau cele din peşte.

Oregano se mai foloseşte şi în bucătăria franceză şi cea turcească unde se foloseşte în condimentarea kebab-ului.

În Mexic se foloseşte împreună cu chili pentru a asezona cunoscutul chili con carne.

• se combină cu alte ingrediente precum boia, ceapă, usturoi, pătrunjel, chimen, dar şi busuiocul care dă o aromă specifică bucătăriei italiene;
• dă savoare preparatelor cum ar fi supele de tomate, salatele de creveţi, fasole, miel, legume fierte, vinete, ardei, roşii, dovlecei, zucchini, cartofi;
• pentru a-şi răspândi aroma se adaugă la sfârşitul preparării;
• se foloseşte proaspăt în special în salate şi uscat pentru cărnurile uşoare;
• poate fi înlocuit cu măghiranul, uneori chiar confundându-se. Oregano are o aromă mai puternică faţă de măghiran;
• oregano proaspăt se poate păstra la frigider, iar cel uscat trebuie păstrat în vase de sticlă închise ermetic, într-un loc întunecat, răcoros şi uscat;
• se recomandă ca oregano să nu fie păstrat mai mult de 6 luni pentru a nu-şi pierde proprietăţile.

CIMBRUL

Cimbrul este un arbust de dimensiuni mici, fiind originar din Europa, mai precis de pe ţărmurile Mării Mediteraneene. Cimbrul creşte spontan, de obicei pe terenuri nisipoase sau stâncoase, prezentându-se în 48 de varietăţi.

Sub aceeaşi denumire se regăsesc două plante, înrudite prin miros şi prin proprietăţile lor terapeutice. Conform clasificărilor botanice, cele două plante sunt:

• cimbrul de cultură - Thymus vulgaris care are un miros puternic, înţepător, planta fiind foarte aspră. Această plantă se utilizează ca şi remediu de sănătate. Ca remediu natural se foloseşte cu precădere pentru probleme digestive, dar şi infecţii sau afecţiuni respiratorii.
• cimbrul de grădină - Satureja hortenis care o aromă mai plăcută şi este foarte răspândit în domeniul culinar.

Utilizări culinare:

Cimbrul este nelipsit din bucătăriile din întreaga lume mai ales în bucătăria europeană şi în special cea franţuzească. Francezii folosesc mult cimbru pentru condimentarea preparatelor mai ales în bucătăria din Provence. Este foarte cunoscut aşa numitul "bouquet garni" care este un buchet de ierburi ce conţine şi măghiran, rozmarin, dafin pătrunjel, etc. şi se foloseşte în procesul de preparare al mâncărurilor, dar se scoate înainte de servire. 

Între principalele utilizări culinare se pot menţiona:

• se foloseşte împreună cu carnea de porc alături de usturoi;
• se utilizează împreună cu carnea de pui alături de busuioc;
• se poate folosi şi în cârnaţi, dar şi pentru aromatizarea brânzei;
• se foloseşte în prepararea mâncărurilor de iarnă, cum ar fi carnea conservată, cea afumată, fasolea sau cartofii;
• se poate adăuga şi în salatele mediteraneene;
• se combină cel mai bine cu rozmarinul şi busuiocul;
• de regulă se folosesc frunzele acestei plante, în cantităţi mici datorită aromei puternice;
• aroma se eliberează greu, în special prin procesul de fierbere, de aceea trebuie adăugat la începutul procesului de gătit;
• cimbrul proaspăt trebuie adăugat într-o cantitate mai mare comparativ cu cel uscat, întrucât cel uscat păstrează o aromă mult mai puternică;
• cimbrul proaspăt se recomandă să se păstreze la frigider.

 

 

PIEPT DE PUI CRISPY

Astăzi ne-am gândit că ar merge ceva stil fast - food aşa că am zis să încercăm puiul crispy care a ieşit foarte gustos şi vi-l recomandăm!

Ingrediente necesare:
     * 500 g piept de pui dezosat;
     * 150 g fulgi de porumb;
     * 3 ouă;
     * 50 mL lapte;
     * 100 g pesmet;
     * condimente:
          - sare;
          - piper;
          - curry;
          - boia de ardei dulce, iute;
          - tarhon;
          - oregano;
          - rozmarin;
          - condimente pui;
          - 2-3 căţei de usturoi.

Mod de preparare:
* se şuviţează pieptul de pui şi se pregăteşte amestecul de condimente. Amestecul de condimente noi l-am făcut astfel:
   - 1/2 măsură sare;
   - 1/2 măsură piper;
   - 2 măsur1 curry;
   - o măsură boia dulce;
   - 1/2 măsură boia iute;
   - o măsură oregano;
   - o măsură tarhon;
   - o măsură rozmarin;
   - o măsură condimente de pui;
   - căţeii de usturoi pisaţi.

* se condimentează puiul care se lasă la frigider timp de o oră:

    

* între timp se bat ouăle, se pregăteşte pesmetul într-o farfurie şi se mărunţesc fulgii de porumb. Pentru a mărunţi fulgii de porumb, noi am folosit mojarul:

 * se pregăteşte o tavă în care se pune un strat de ulei de aproximativ 2 mm şi se pune la cuptorul setat la 180 de grade pentru a se încălzi uleiul. Se pot face şi în tigaie în baie de ulei. Puiul se trece prin pesmet, apoi prin ou şi prin fulgii de porumb şi se pune în tavă:

* Se lasă la cuptor până se rumenesc pe o parte (aproximativ 15 minute), apoi se întorc şi pe cealaltă parte.

Sunt delicioşi şi merg foarte bine cu ketchup!

POFTĂ BUNĂ!!!

     

CARTOFI GRATINAŢI

Ingrediente necesare (pentru patru porţii):
    
     * 6 - 7 cartofi;
     * 2 ouă;
     * 50 g smântână;
     * 100 g caşcaval (după preferinţe);
     * 100 g măsline;
     * 100 g ciuperci;
     * 50 g brânză sărată;
     * o legătură ceapă verde (opţional);
     * 10 g unt;
     * condimente: 
          - sare;
          - piper;
          - mărar.

  
Mod de preparare:

     * se pun cartofii la fiert pentru 15 minute. Între timp se bat cele două ouă peste care se adaugă smântâna şi condimente, precum şi codiţele tăiate de la ceapa verde:

* se topeşte untul într-o tigaie şi se căleşte partea rămasă de la ceapa verde:

* ceapa se pune pe fundul vasului de yena. Se adaugă jumătate din cartofii tăiaţi felii, adăugându-se şi sare şi piper:

* peste primul strat de cartofi se pun ciupercuţele şi brânza, apoi restul de cartofi şi măslinele:

* se toarnă amestecul cu ouă bătute şi se presarăcaşcavalul. Vasul se pune la cuptor pentru 30-40 minute, până când capătă o crustă arămie (cam 30 de minute este bine să lasaţi capacul, după care se scoate):

Vă urăm POFTĂ BUNĂ!!!

 

 

CARTOFI UMPLUŢI LA CUPTOR

 Ingrediente necesare:
* 4 cartofi;
* 2 linguri smântână;
* o lingură brânză sarată;
* condimente:
   - rozmarin;
   - tarhon;
   - sare;
   - piper alb, negru;
   - oregano;
   - boia de ardei iute, dulce;
   - mărar, pătrunjel.
* 20 g unt;
* 50 g caşcaval;
* folie de aluminiu pentru împachetat cartofii.

Mod de preparare:

* se spală cartofii şi se pun la fiert în coajă cu sare şi piper timp de 15 minute. Între timp se amestecă condimentele cu smântâna şi brânza:

* se scot cartofii de la fiert şi se scoate miezul cu ajutorul unei linguriţe:

* partea cartofului scoasă (fără coajă, evident) se introducere în pasta realizată anterior. Cu această pastă se umplu cartofii în interior:

* opţional se poate presăra şi caşcaval peste ei pentru un plus de aromă. Cartofii se împachetează în folia de aluminiu unsă cu unt şi se pun la cuptorul încins la 180 de grade pentru încă 20 minute:

* se despachetează cartofiorii, rezultatul fiind delicios!

  
POFTĂ BUNĂ!!!