Tarhnonul, cu denumirea sa ştiinţifică de Artemisia dracunculus este cunoscut şi sub numele popular de tarcăn şi înseamnă dragon mic întrucât planta ajută la tratarea muşcăturilor veninoase de şarpe. Tarhonul este o plantă perenă de la care se utilizează în special frunzele şi vârfurile ramurilor.
Este un condiment extrem de răspândit şi utilizat în special în bucătăria asiatică. Originea sa se regăseşte în Mongolia şi Siberia. În Europa a pătruns în secolul al XVI-lea şi se găseşte în două varietăţi, tarhonul franţuzesc şi cel rusesc, cel din urmă fiind considerat mai puţin parfumat.
În Europa, tarhonul este folosit în special în partea sudică, cu precădere în Franţa, unde este cunoscut ca un ingredient de bază ce intră în alcătuirea celebrelor herbes de Provence, fines herbes şi bouquet garni. Ingredientul este folosit în special în stare proaspătă.
În Italia se utilizează pentru prepararea salsei tonnata care este un sos de ton.
Ingredientul mai este întâlnit şi în Malta fiind specific sosului maltez care are o aromă de fructe specială datorită sucului şi coajei rase de portocală, îmbunătăţită cu nucşoară. Sosul se utilizează în special pentru prepararea sparanghelui, dar pentru fructele de mare.
Ca toate plantele cu utilizări culinare, tarhonul este utilizat şi ca remediu natural în medicina populară. În acest sens este cunoscut ceaiul din tulpini şi frunze de tarhon care se foloseşte în special în tratarea bolilor de rinichi. Tarhonul este un stimulent al secreeţiilor gastrice, de aceea este folosit şi în tratarea unor afecţiuni hepatice şi renale. Tarhonul se mai utilizează şi în tratarea bronşitelor şi în ameliorarea durerilor de dinţi.
Utilizăti culinare:
În Europa, tarhonul este folosit în special în partea sudică, cu precădere în Franţa, unde este cunoscut ca un ingredient de bază ce intră în alcătuirea celebrelor herbes de Provence, fines herbes şi bouquet garni. Ingredientul este folosit în special în stare proaspătă.
În Italia se utilizează pentru prepararea salsei tonnata care este un sos de ton.
Ingredientul mai este întâlnit şi în Malta fiind specific sosului maltez care are o aromă de fructe specială datorită sucului şi coajei rase de portocală, îmbunătăţită cu nucşoară. Sosul se utilizează în special pentru prepararea sparanghelui, dar pentru fructele de mare.
Ca toate plantele cu utilizări culinare, tarhonul este utilizat şi ca remediu natural în medicina populară. În acest sens este cunoscut ceaiul din tulpini şi frunze de tarhon care se foloseşte în special în tratarea bolilor de rinichi. Tarhonul este un stimulent al secreeţiilor gastrice, de aceea este folosit şi în tratarea unor afecţiuni hepatice şi renale. Tarhonul se mai utilizează şi în tratarea bronşitelor şi în ameliorarea durerilor de dinţi.
Utilizăti culinare:
- se foloseşte pentru condimentarea mâncărurilor pe bază de pui, peşte, fructe de mare, brânză, orez, brânză, ouă, dar şi diverse sosuri, în special cele pe bază de muştar, fiind bogat în vitaminele A şi C, dar şi în săruri minerale şi iod;
- se utilizează pentru aromatizarea pastei de muştar alb;
- are o aromă foarte puternică care poate domina alte arome, de aceea se adaugă în cantităţi mici, recomandat la finalul preparării;
- dacă se utilizează în exces, tarhnonul poate da mâncării un gust amărui;
- înlocuieşte cu succes sarea şi piperul, dar şi oţetul, fiind util în special persoanelor care nu au voie să consume aceste ingrediente;
- se mai poate folosi şi la pregătirea murăturilor;
- oţetul de tarhno este foarte răspândit în prepararea salatelor;
- tarhonul proaspăt este recomandat să se pătreze la frigider pentru 4-5 zile într-un recipient care să permită pătrunderea aerului, iar cel uscat este recomandat să fie păstrat în loc rece şi uscat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu